Undeva sub soarele arzator, intr-un peisaj de gariga, atat de uscat incat este gata sa izbucneasca in flacari, cineva indragostit leneveste la soare si isi incalzeste pielea sub soarele mediteranean. Aceasta este povestea trupurilor bronzate si a peisajelor fierbinti cu lumina stralucitoare care te orbeste. Curge pe pielea ta ca mierea. Dinspre mare, de departe, se resimte o briza uscata si fierbinte, un vant desertic de imortele ce sufla peste pielea ta visatoare.
Ingrediente: ienupar corsican, salvie, mandarine, rasina de brad, miere, trandafir, garoafa, imortele, ceara de albine, lemn de cedru, benzoe
Asa cum sugereaza si numele, Anatole s-a nascut in Bretania, in zona rurala, langa mare, alimentat de povesti epice, basme si legende.
“Dintre cele cinci simturi, mirosul este cel mai apropiat de instinctele noastre primare si de mostenirea noastra animalica. A mirosi este un act salbatic si liber, un mod de a atinge lumea, si de a fi atins de ea. Actul mirosului este, intr-un fel, putin brut, barbar si niciodata imblanzit. Pe de alta parte, fara parfum ma simt gol, lipsit de frumusete.
Creez parfumuri care te imbraca si de dezvelesc, in acelasi timp, invitandu-te sa te conectezi cu primarul si carnalul. Imi place cand simti o inima ce bate, cand se misca si exalta, cand exista mister si fantezie.
Parfumurile mele sunt ca mine, pline de viata. Spun povesti si te indeamna sa calatoresti, sa te intorci la origini, la senzatii. Le vad ca peisaje sau fantezii. A crea un parfum, sau a il purta, este ca o explorare si o calatorie, fii un cuceritor si fii cucerit, in acelasi timp. A purta un parfum inseamna a avea imaginatie, este acel mic “nu stiu ce” olfactiv ce aduce magie in viata noastra.” Anatole
SIMONA PLESCA –
Mama mierii si cu tatal mierii fac frecvent copii; cred ca dulcele duce la dragoste si, de aici, atiti copii ai mierii. In mintea mea, copilul cel mare era Mamluk, de la Xerjoff ca sa constat ca mai este un ” plod ” de vaza: Ceylon, tot de la Xerjoff, caruia mama si tatal mierii i-au daruit miere cu butoiul, doar-doar o supravietui asaltului neinfricatului oud.
Si mama si tatal imortelei sunt prolifici , Beloved woman-Amoauge fiind, pentru mine, fata frumoasa si stilata a acestora, printesa ce tiraste dupa ea valuri de flori; aceeasi parinti au creat-o si pe Interlude woman, dar pe aceasta au zapacit-o cu kiwi, cafea si alte alea, de este extrem de greu de maritat fata( pe pielea potrivita face minuni, pe pielea mea miroase afum de esapament ).
Ei , curajosul Anatole s-a apucat sa le combine pe cele doua si a iesit o nebunie de parfum, straniu ca un pictor excentric si comfortabil ca o saltea Dormeo.
Parfumul debuteaza aproape horror: miere arsa, amara, greoaie, densa; salvia mai amaraste si ea parfumul( tot ce e amar face bine la ficat iar salvia este un purifiant de exceptie pentru corp) ; timid, pe dedesubt, se simte un trandafir, ingrozit de asa companie, dar care lupta cu disperare pentru locul lui.
Ati vazut frumosi de pica amorezati de uriti fara speranta? ei asa imi place mie uritenia asta; l-am aplicat seara , l-am simtit si a doua zi dimineata si m-am simtit extrem de comfortabil.
La circa o ora de la aplicare, fiindca a vazut ca-l plac, asa, urit, se indura si -mi aduce imortela la nas; cred ca e o imortela de o virsta cu mine, matusalemica, uscata de se face praf si pulbere; parfumul miroase a fin uscat, a pajiste de munte intr-o vara secetoasa; stiti scaietul acela, numit Carlina acaule? e ca o floare de cactus ,alba, mare , care creste razant pe sol in pajistile montane; nici coasa nu-l prinde, asa de scurta e tulpina, cu frunze tepoase dispuse in jurul florii. Cam asta e mirosul.
La cca 2 ore de la aplicare, uscaciunea se mai domoleste, si apare un miros frumos, dulceag, cu doua subtonuri: ceara de albine si rasina benzoica, caci nu este acelasi tip de dulceata ; parfumul ramine asa pina dimineata.
Cum spuneam, curajos Anatole Lebreton!