Printesa Tzacopontziza, al carei nume inseamna “Steaua Diminetii”, era atat de frumoasa incat parintii ei au incredintat-o zeitei culturilor, care a jurat ca va avea grija de ea si ii va pazi puritatea. Dar, intr-o zi, in timp ce Steaua Diminetii culegea flori in gradina ei, l-a intalnit pe Zcotan-oxga. Cei doi indragostiti au fugit in padure, in munti, iar zeita manioasa a trimis preotii pentru a-i pedepsi pe cei doi. I-au descoperit in munti si i-au sacrificat. Din sangele lui Zcotan-oxga a rasarit un copacel, iar din cel al Stelei Diminetii o vita de vie s-a infasurat in jurul copacelului. Asa a luat fiinta Floarea Ascunsa, Fleur Cachée.
Ingrediente: piper, turmeric, schinduf, lemn de santal, lemn de cedru, balsam Peru, vanilie de Madagascar.
Asa cum sugereaza si numele, Anatole s-a nascut in Bretania, in zona rurala, langa mare, alimentat de povesti epice, basme si legende.
“Dintre cele cinci simturi, mirosul este cel mai apropiat de instinctele noastre primare si de mostenirea noastra animalica. A mirosi este un act salbatic si liber, un mod de a atinge lumea, si de a fi atins de ea. Actul mirosului este, intr-un fel, putin brut, barbar si niciodata imblanzit. Pe de alta parte, fara parfum ma simt gol, lipsit de frumusete.
Creez parfumuri care te imbraca si de dezvelesc, in acelasi timp, invitandu-te sa te conectezi cu primarul si carnalul. Imi place cand simti o inima ce bate, cand se misca si exalta, cand exista mister si fantezie.
Parfumurile mele sunt ca mine, pline de viata. Spun povesti si te indeamna sa calatoresti, sa te intorci la origini, la senzatii. Le vad ca peisaje sau fantezii. A crea un parfum, sau a il purta, este ca o explorare si o calatorie, fii un cuceritor si fii cucerit, in acelasi timp. A purta un parfum inseamna a avea imaginatie, este acel mic “nu stiu ce” olfactiv ce aduce magie in viata noastra.” Anatole
2 recenzii pentru Fleur Cachée EDP 50 ml
Adaugă o recenzie
Produse similare
Parfumuri de nisa
Mostre
Parfumuri de nisa
REDUCERI
Parfumuri de nisa
REDUCERI
Mostre
Simona Plesca –
Anatole Lebreton nu a compus, cel putin pana acum, nicio capodopera olfactiva, dar este un parfumier onest, indraznet, asumat, ale carui creatii, indiferent de nr de stele pe care le acord, au o calitate comuna: imi aduc imagini si amintiri in fata ochilor.
Dintre toate parfumurile sale, Incarnata ramane preferatul meu, dar Fleur cachee i se alatura fara dubiu lui Arbole, Arbole al lui Hiram Green si capata definitia atribuita acestuia: dulce-nostalgic.
E multa blandete in acest parfum, e multa nostalgie, e un parfum de stare si nu pot sa spun ca ar putea fi purtat intr-un anotimp anume, cu o tinuta anume, dar sigur presupune o anumita ” tinuta a sufletului”.
Printesa si razboinicul raman ” chichirezul” de marketing, ca eu nu i-am avut in fata ochilor, dar as putea accepta ca aceasta dulce-nostalgie a parfumului poate simboliza dragostea lor ramasa neimplinita. Oricum, parfumul este unisex cu extrem de vagi tendinte masculine, dar este masculinitatea aceea matura, blanda, protectiva, distinsa, asumata, care nu ” tipa”, ci mangaie.
Notele de mijloc, pe pielea mea, nu s-au aratat, asa incat Fleur cachee a ramas o epopee in doua parti: deschiderea: dulce- prafoasa, uscatica, un amestec de turmeric si FENICUL; piperul se simte doar daca inspiri parfumul de pe piele; si finalul: balsamul de Peru si o vanilie extrem de retinuta, ansamblul mirosind a crema de zahar ars.
In conceptia mea aceasta ar fi definitia nisei: parfumuri care nu se gasesc pe toate drumurile, parfumuri care nu plac tuturor, parfumuri care nu pot fi purtate oricand, nici macar de catre cei care le au; o intreprindere riscanta, costisitoare, poate inutila- in acceptiunea unora, dar asta este arta, asta este pasiunea.
Simona Plesca –
M-am mai gandit, purtandu-l, si cred ca ” duios” ar fi o caracterizare mult mai corecta. Asadar, Arbole, Arbole ramane dulce- nostalgic, iar Fleur cachee isi revendica pe merit duiosia.
Referitor la deschiderea dulce-prafoasa, mi-a amintit de Bois lumiere, o creatie tot de-a lui Anatole; nu este acelasi miros, nici vorba, acolo aveam miere si imortela, dar uscaciunea, caracterul prafos este cam acelasi.
Proiecteaza bine, nu este agasant, dar nici lesinat, ci exact cat trebuie si are o longevitate mare, eu l-am simtit si a doua zi dimineata.
Chiar este un parfum frumos si mai purtabil decat alte creatii ale lui Anatole Lebreton, insa, ceea ce cu siguranta il va face de nesters din memoria mea este desenul, schita care l-a insotit. Aschioara blonda din spatele Sscent a creionat o minunatie, nu ca ar fi prima: un trup de fata, cu spatele, cu un brat ridicat iar cu celalat brat tinand cotul primului; are flori prinse in coc si flori pe spate iar petale sau frunze se preling de-a lungul bratelor sale, in jos, pe langa corp; nu stii exact care este directia acestora, eu cred ca se preling de jos in sus, spre cer, ca si cum dragostea ei, durerea, dorul ei se duc spre eternitate, spre infinit, ca si cum ea toata se topeste si va disparea in nesfarsitul Univers. Regret ca nu stiu cum sa atasez aceasta minunatie, o mica schita facuta cu pixul pe subsolul unei pagini . Superb! Asta nu voi uita niciodata !