Un poem vegetal scris pe un pat de fan uscat. Parfumul unei copilarii petrecute fugind in cercuri pe campii, aventurat in padurile dese si misterioasele mlastini din zona rurala a Bretaniei. O plimbare nostalgica de partea cealalta a oglinzii, intr-un peisaj incantator, cu arbusti ce infloresc in primele zile de primavara, cand pamantul este umed si iarba luxurianta, unde apele curgatoare canta si primele flori infloresc si isi imprastie mirosul peste campii.
Ingrediente: galbanum, radacina de angelica, frunze de violete, coacaze, paducel, paie, iarba proaspat taiata, seminte tonka, absolut de iris, muschi de stejar
Asa cum sugereaza si numele, Anatole s-a nascut in Bretania, in zona rurala, langa mare, alimentat de povesti epice, basme si legende.
“Dintre cele cinci simturi, mirosul este cel mai apropiat de instinctele noastre primare si de mostenirea noastra animalica. A mirosi este un act salbatic si liber, un mod de a atinge lumea, si de a fi atins de ea. Actul mirosului este, intr-un fel, putin brut, barbar si niciodata imblanzit. Pe de alta parte, fara parfum ma simt gol, lipsit de frumusete.
Creez parfumuri care te imbraca si de dezvelesc, in acelasi timp, invitandu-te sa te conectezi cu primarul si carnalul. Imi place cand simti o inima ce bate, cand se misca si exalta, cand exista mister si fantezie.
Parfumurile mele sunt ca mine, pline de viata. Spun povesti si te indeamna sa calatoresti, sa te intorci la origini, la senzatii. Le vad ca peisaje sau fantezii. A crea un parfum, sau a il purta, este ca o explorare si o calatorie, fii un cuceritor si fii cucerit, in acelasi timp. A purta un parfum inseamna a avea imaginatie, este acel mic “nu stiu ce” olfactiv ce aduce magie in viata noastra.” Anatole
SIMONA PLESCA –
Aschioara blonda din spatele SSCENT-ului ma suna si-mi spune ca a adus o casa noua de parfumuri si m-am bucurat foarte mult sa vad ca merge inainte , cu toate ca drumul de antreprenor nu e ca asfaltul neted din fata hotelului Hilton din Paris, de exemplu. Nu am cumparat in viata mea nimic de pe un site si n-as fi facut-o in veci, dar stiu ca aschioara blonda e profi si stie ce face, asa ca il caut repejor pe Lebreton; hmm, nu e ca Hiram, nu pic secerata de sarmul lui, asa ca imi permit luxul sa-i analizez parfumurile cu detasare.
L’eau de Merzhin este verde-subtirel, aerisit,usor amarui, extrem de asemanator, in prima lui ora si jumatate, cu Bandit de la Robert Piguet.
Desigur, nu are adincimile tenebroase , cu aburi verzi si negri dansind nebuneste si impletindu-se unii cu altii ,ca lianele pe trunchiurile de copaci, nu are nici florile si nici pielea sexi ale perfidului si seducatorului Bandit, dar este verde-verzuliu, miroase a iarba verde, a lichen umed si muced. In faza aceasta , cu un siaj viguros, mi-a amortit limba si mi s-a umplut gura de amaraciune; ma ia si o vaga durere de cap si, cu ultimele puteri, ii trimit un mesaj aschiutei, care, ce sa vezi? , imi raspunde ca si ea e data exact cu acest parfum si miroase a musetel. Gindesc( cu jumatatea de cap ramasa valida) : sa am rabdare, ca mi se intoarce norocul; s-a intors, in sensul ca dupa 1,5 – 2 ore, parfumul s-a subtiat vizibil, a inceput sa miroase a fin umed si a musetel delicat si tamaduitor.
Si asa a ramas, nu mai stiu pentru cit timp, ca am adormit tot cu acea coronita de musetel pe cap, de parca eram una dintre ielele primaverii. Ma rog, inchipuiri!